2 in 1

Asta este o poveste despre tine, una adevarata.

A fost odata, o persoana. In launtrul ei se aflau: un om si un copilas. Prin ochii copilasului, omul era un erou.

Copilul simte emotii si este caracterizat de: fericire, distractie, obraznicie, materialism, iubire, a fi iubit, fuga de singuratate, cautarea de frumusete si cautarea minunatului. In timp ce omul se confrunta cu dobandirea de putere, dominanta, explorarea, colonizarea, lupta cu insecuritatile, confruntarea problemelor si dorinta de a realiza. Cu timpul, cei mai multi uita de copilul din ei, tocmai de accea, cu varsta, ‘eu-l’ de astazi devine complet diferit de ‘eu-l’ de atunci, din copilarie. Asta nu se intampla din cauza maturizarii si nu are nimic de-a face cu ea, din moment ce eu nu vorbesc despre comportamentul copilaresc, eu ma refer la inocenta care iti da abilitatea de a savura si de a stoarce bucuria din cele mai simple lucruri in viata.

In copilarie, fara niciun banut, totusi foarte bucurosi cu prietenii nostrii, fiindca eram prieteni toti (lucru rar, de obicei prietenii sunt putini si totul este organizat in mici grupulete), glumind, plimbandu-ne, vorbind chestii naive despre persoana de care ne placea (pana si verbul”a placea”, acum suntem alte persoane, „iubim” cica), amuzandu-ne vazand oameni seriosi. Dar nu putem trai asa pentru totdeauna, schimbarea asteapta dupa colt deoarece viata este plina de batalii carora inocenta nu le poate face fata.

Pentru aceste lupte si provocari, ne uitam catre un erou. Omul despre care copilul crede ca nu va da gres, ca nu va sovai, ca nu va intra in pana de idei si ca nu poate fi slabit. Pana la urma este eroul de care el stie ca nu poate sa dezamageasca.
Dar, in unele batalii, omul pierde, da gres sau inima lui ii este franta si sfasiata in bucatele. Ajunge fara speranta intr-un colt, incapabil sa-si revina. Copilul isi vede eroul distrus, fara scapare. Intr-un final, eroul isi revine, dar nu mai poate sa-si priveasca micul lui admirator in ochi si il abandoneaza.
Acum doar omul ramane in tine, devii mai silentios, zambesti mai putin, razi la glume dar si atunci surasul iti paleste rapid. Nu mai ai nimic de dovedit in viata, doar traiesti, linistit si serios. Cu un gust amar realizezi, esti la fel ca oamenii de care copilul obisnuia sa se amuze.

De cele mai multe ori, omul devine asa consumat de putere si de cucerirea ‘teritoriului’ incat uita de copil complet si in cursa lui catre mai mult si mai mult, nu-si poate da seama de ce nu e fericit. Astfel ca intr-un final ajunge sa faca mai multe cautari in dorinta de a-si revedea sustinatorul abandonat.
Fericirea este balanta dintre copilul si eroul din tine. O sa dai gres, o sa cazi, o sa-ti fie inima sfasiata, dar nimic din astea nu inseamna ca ai pierdut. Treci inapoi in lupta, asta este rolul eroului. In curand, copilul va intelege ca el nu poate castiga intotdeauna, dar nici nu se va da batut. Chiar prin reconstruirea fiecarei particele, prin pregatirea pentru urmatorul atac, eroul devine mai puternic si va incerca mereu sa-l protejeze. Asta va face copilul mandru de tine, ceea ce va rezulta in cel mai inocent si minunat zambet pe care il poti avea, datorita lui, care-ti zambeste.
Noi ne bucuram de viata datorita puiului de om, deci nu il lasa sa plece. Noi traim o viata de care suntem mandri din cauza eroului, deci nu te da niciodata batut. Tu esti eroul tau.

Cum te comporti cand castigi sau pierzi iti formeaza imaginea din proprii ochi. Cand castigi, considra si pierdera celorlalti, si o sa descoperi fericirea inflorind ca rezultat al cresterii respectului de sine. Simti asta pentru ca micutul incepe sa-si respecte eroul.
Cand pierzi, intreaba-te ce ar face un tata daca copilul lui l-ar vedea in acel moment? Va zambi, ii va proteja emotiile copilului si va gasi o rezolvare in liniste.
Si asta este, secretul unei vieti de care sa fii mandru si de care sa te bucuri.

O noapte buna vine cu o poveste buna!